Muntii Altai, 25 iunie

25 iunie
In Gorno Altaysk am dormit intr-o casa cu 3 yoghini Sahaya. Am am avut un vis care ma avertiza sa nu repet ceva ce am facut in trecut.
Am fost invitat pentru 2 zile sa dorm intr-o casa traditionala altai, in munti, sa vorbesc limba altai si sa mananc cea mai buna si mai pura mancare altai (incluzand o caprioara pe care au vanat-o ei). Ce fericire! Viata e neasteptata.
In muntii Altai am vazut cel mai frumos loc, pana am mai mers 50 de km.... apoi am vazut cel mai frumos loc si am mai mers 50 de km, apoi am vazut cel mai frumos loc... Asa a fost cam 300 de km. Sigur am sa ma intorc aici, in viata asta!
Mi-am petrecut noaptea in Kosh-Agach, cea mai uscata zona din Rusia, pe un platou la 1700 m inaltime, inconjurat de muntii ce iti taie rasuflarea de 3000-4000 m, fara nici un copac cat vad cu ochii. Desi iti creeaza o stare post-apocaliptica, acest loc pare a fi o poarta linistita catre cer.
Trei straini (ma rog, toti imi sunt prieteni acum) m-au luat sa exploram pesterile din Altai. Cateva pesteri erau asa de inguste, incat a trebuit sa ne taram pe burta ca sa intram. Cu siguranta cea mai infricosatoare si mai claustrofobica experienta pe care am avut-o pana acum! In negura pesterilor de sub munte, gandurile mele erau bantuite de multe cosmaruri.
Imi iubesc rucsacul. E la un buzunar distanta de a fi prietena mea. Un rucsac mai mic m-ar fi dezamagit deja. Le multumesc din suflet celor de la barul Martin Place din Sidney pentru el.

Voi trece granita mongola in cateva ore. Drumurile devin din ce in ce mai proaste. Internet foarte putin. In Kosh-Agach doar posta are internet ( aici ma aflu acum). Va deveni din ce in ce mai greu, tot mai repede. Fiecare zi este mai dificila decat cea de dinaintea ei. Dar stiti: when the going gets tough, the tough get going.

Galerie foto