Orastie

Orastie este situat in partea de est a judetului Hunedoara, la 27 km distanta de resedinta de judet, Deva, in Culoarul Muresului. Acesta este marginit de Muntii Sureanu (Muntii Orastiei), parte a Carpatilor Meridionali si de ramura sudica a Muntilor Apuseni (Muntii Metaliferi).

Prima atestare documentara a localitatii Orastie dateaza din 1224, insa exista dovezi arheologice care atesta prezenta oamenilor in aceste locuri cu mult inainte - cultura neolitica "Turdas", dar si epocile ulterioare.

Unii istorici, intre care Istvanfi si Turoczi, au afirmat ca primul grup de colonisti ar fi ajuns in Transilvania in timpul regelui Stefan I, iar procesul ar fi continuat pana in timpul domniei lui Geza al II-lea. Insa cea mai timpurie mentionare a unui colonist dateaza din anul 1103, cand un anume Anselm de Braz plecase cu familia sa undeva in "Ungaria", stabilindu-se intr-un final in partile Orastiei, de unde a provenit si numele german al Orastiei – Broos.

In 1224, regele Andrei al II-lea a emis o diploma privilegiala prin care se acordau sasilor locuitori pe fasia dintre Orastie si Baraolt o serie de privilegii, intre care si folosinta “padurii romanilor si pecenegilor”. Totusi, anul 1224 nu reprezinta inceputurile evolutiei Orastiei, toponimul Waras dovedind ca, la acea data, asezarea se afla in plin proces de dezvoltare economica si de cristalizare a unor structuri administrative stabile.
In secolul al XV-lea Orastia a fost arsa, daramata si jefuita de patru ori de catre navalitorii turci. Ultimele cercetari arheologice din interiorul cetatii atesta existenta unei rotonde, alaturi de un donjon din piatra construit pe o palisada din secolele X-XI, distruse de tatari la 1241. In registrul dijmelor papale din anii 1332-1337, Orastia este inregistrata cu 334 de fumuri (gospodarii).
Orastia se va reface rapid dupa distrugerea tatara din 1241. Conducerea orasului era asigurata de un sfat, numit ulterior magistratura, condus de un jude regal, amintit pentru prima data in anul 1367, in persoana unui oarecare Cristian.
In secolele XIV-XV, Orastia oscileaza intre statutul de oras si cel de targ. Ea s-a dezvoltat ca un centru politico-administrativ scaunal, dar din pricina numeroaselor navaliri turcesti, a razboaielor interne, molimelor, va decade in starea de targ, cum este consemnata la sfarsitul secolului al XV-lea. Se inregistreaza acum abia 159 gospodarii fata de 334 cate erau in anul 1334.
In epoca de inceput a Principatului, orasul trebuie sa faca fata incartiruirilor de trupe imperiale si apoi luptelor confesionale dintre locuitorii orasului. Instaurarea dominatiei habsburgice in Transilvania va insemna obligatii in plus pentru Orastie, privind incartiruirile, aprovizionarea cu alimente si furaje, contributii in bani, asigurarea de atelaje pentru transport etc. In secolul al XVIII-lea, orasul este afectat de ciuma - in 1717-1718, molima va face ravagii in randul locuitorilor din oras si satele inconjuratoare. Ciuma reizbucneste in anul 1738, inregistrandu-se 156 de morti si 67 contaminati.

Orastia s-a remarcat de-a lungul secolelor si ca un centru cultural: in anul 1582 se tiparea aici "Palia", prima traducere romaneasca a celor 5 carti de la inceput ale Vechiului Testament. In acelasi timp s-au dezvoltat institutii de invatamant care atrag elevi si profesori din Transilvania si Banat. La sfarsitul secolului al XVI-lea si in cel urmator va functiona aici o scoala reformata al carei rector va fi, intre anii 1667-1669, Mihail Halici, fiul unui nobil roman din Caransebes, un umanist instruit la scoli din Anglia si Olanda.
La inceputul secolului al XVIII-lea sunt consemnate si scolile primare, ortodoxa si greco-catolica, ale romanilor. In urma unirii cu Biserica Romei, o parte a romanilor imbratiseaza noua religie. Dupa numeroase dispute, cele doua biserici vor convietui in pace si, in momentele istorice deosebite pentru istoria romanilor, cele doua biserici vor actiona in folosul intereselor natiunii.
In perioada revolutiei de la 1848, Orastia este camp de lupta intre austrieci si maghiari, iar dupa aceea devine sediul unei prefecturii militare. In aceasta perioada, romanii nu detineau nici un post de conducere in cadrul magistraturii orasenesti, ceea ce il determina pe protopopul greco-catolic Ioan Pop Ilies sa inainteze, in octombrie 1851, o petitie de revendicari guvernatorului Transilvaniei, principele Schwarzemberg, cerand acordarea unor drepturi pentru romani. Abia dupa 1860, romanii pot avea acces la o serie de functii in cadrul administratiei orasenesti, cand, nemultumiti de numarul mic de functii acordate, ii cer comitelui Salmen ca dregatoriile orasului si ale scaunului Orastie sa se imparta proportional, 12 parti la romani si o parte la sasi.
In timpul razboiului pentru independenta din 1877-1878, la Orastie se strang fonduri si ajutoare pentru sprijinirea armatei romane, un rol deosebit in aceasta actiune avand Ana Tincu. Tanarul licean Emil Ciuceanu trece muntii pentru a se inrola voluntar, participand la bataliile de la Plevna si Vidin, in care se remarca prin eroismul sau, fiind decorat cu ordine militare.
Un rol deosebit in combaterea legilor de maghiarizare a invatamantului ii revine avocatului Avram Tincu, care, la o adunare de protest de la Deva din 10 martie 1883, condamna politica de deznationalizare promovata de guvernul maghiar, ceea ce ii va atrage condamnarea in urma unui proces. La randul sau, avocatul orastian Silviu Moldovan va participa ca aparator al lui Nicolae Roman, inculpat in procesul Memorandumului.
Cei trei mari oameni politici ai Orastiei, Ioan Mihu, Aurel Vlad si Ioan Mota vor avea un rol insemnat in cadrul miscarii nationale romanesti de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea. Aurel Vlad ajunge in parlament in 1903, ca urmare a victoriei asupra candidatului oficial al guvernului, iar in toamna anului 1918 este ales presedintele Consiliului National Roman din Orastie. In urma Marii Adunari Nationale de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, Aurel Vlad va fi ales membru in Consiliul Dirigent, repartizandu-i-se resortul finantelor.
Perioada regimului dualist a insemnat transformarea Orastiei intr-un centru al miscarii nationale romanesti. Aici s-au pus bazele bancii "Ardeleana", a numeroase asociatii culturale si economice si unui numar important de ziare romanesti, care au jucat la randul lor un rol deosebit in miscarea de emancipare nationala, culturala, spirituala si economica a romanilor.
In anul 1919 se va infiinta Liceul de Stat "Aurel Vlaicu", ceea ce va constitui una din cele mai mari realizari ale orastienilor in domeniul invatamantului. Instaurarea comunismului in Romania va insemna si pentru Orastie lichidarea tuturor organizatiilor culturale si economice, trecerea la productia planificata si cooperativizarea agriculturii. Se vor dezvolta intreprinderi precum "Chimica", "Vidra" si "Intreprinderea Mecanica Orastie", care vor atrage forta de munca din imprejurimi, dand noi dimensiuni demografice orasului.

Cai de comunicatie rutiera:
- DN 7 Bucuresti - Ramnicu-Valcea - Sibiu - Sebes - Orastie - Deva - Arad - Nadlac;
- DJ 705 Orastie - Costesti;
- DC 40 Orastie - Pricaz;
- DC 42 Orastie - Gelmar - Geoagiu

Click AICI pentru mai multe poze din Orastie.



Tweet



Nota!
Daca ai deja cont pe site-ul TravelWorld.ro, autentifica-te AICI si completeaza formularul de comentarii. Iti multumim.

:
Cod de securitate *