Manastirea Varatic a fost infiintata spre sfarsitul secolului al XVIII-lea (1781 - 1785) de catre maica Olimpiada si alte
cateva calugarite, cu sprijinul staretului Paisie de la manastirea Neamt si cu binecuvantarea mitropolitului Gavriil
Calimachi. Initial, ansamblul de la Varatic se compunea dintr-o bisericuta de lemn si cateva chilii, insa, o data cu
cresterea numarului de calugarite (aduse de la manastirea Topolita), mica asezare monahala va capata forma unui schit
(1790). Noua situatie ii determina pe domnitorii Alexandru Sutu, Alexandru Ioan Calimachi si Alexandru Moruz sa acorde
schitului Varatic numeroase donatii anuale si scutiri de taxe.
Adusa si ea de la o alta manastire (schitul Durau), prima stareta de la Varatic, schimonahia Nazaria, este cea care
transforma mica asezare in manastire, unita intre timp cu Agapia - in documente datand de la 1807, stareta folosea
titulatura de "Nazaria schimonahia stareta Sf.manastiri Agapia si Varaticul". Desi perioada in care Nazaria a condus
si Agapia a fost destul de scurta (pana in 1814, o data cu moartea acesteia), realizarile au fost insemnate - dupa
cum mentioneaza mitropolitul Veniamin Costachi, "in putina vreme, cu ajutorul lui Dumnezeu, aceasta manastire s-a
impodobit cu sfinte vase, cu vesminte trebuitoare, asezand pazire dumnezeestilor cantari dupa randuiala manastirilor".
In timp, cele doua asezaminte monahale se despart, situatie consfintita de catre domnitorul Mihail Sturza, care, in 1839,
declara, printr-un hrisov, manastirea Varatic independenta.
In ceea ce priveste viata din manastire, trebuie mentionata unitatea duhovniceasca in care au trait calugaritele de la
Varatic, dar si sprijinul spiritual dat de staretul Paisie de la manastirea Neamt. Cat despre numarul celor maicilor din
manastire, un document din epoca atesta prezenta la Varatic, la 26 septembrie 1811, a 273 de calugarite - 197 de maici si
76 de surori de ascultare (candidate la intrarea in manastire). Dupa provenienta lor sociala, acestea erau: 33 fiice de
boier, 58 fiice de negustori, 105 fiice de tarani, 23 fiice de mazili, 51 fiice de preoti, o fiica de dascal, una de
cioban si una de alta religie.
Asemenea altor lacase de cult, si manastirea Varatic a avut de suferit in urma diverselor atacuri - in 1821, cete de
soldati turci care urmareau revolutionarii eteristi aflati in retragere in zona Neamtului au jefuit manastirea. Refugiata
la Secu (alta manastire asediata de turci), insasi ctitora Varaticului, maica Olimpiada, a fost luata prizoniera, fiind
insa rascumparata de catre credinciosi.
O lovitura grea data manastirii Varatic a fost incendiul din noaptea de 10/ 11 iulie 1900, care a produs mari pagube
bisericii "Adormirea", paraclisului "Sf. Nicolae", casei de oaspeti, trapezei, staretiei si altor edificii calugaresti.
Importante daune materiale si morale au mai fost pricinuite de catre cele doua razboaie mondiale si de perioada comunista,
insa, de fiecare data, comunitatea din manastire a reusit sa le depaseasca.
In cadrul ansamblului de la Varatic se afla mai multe locasuri de inchinaciune. Prima constructie a fost biserica mica de
lemn "Adormirea Maicii Domnului", ridicata in perioada de intemeiere a modestei asezari calugaresti de la
Varatic (1781 - 1785), cu "zestrea" maicii Olimpiada. O data cu mutarea unor calugarite de la Topolita, in 1790, bisericii
i-a fost adaugata o incapere, pentru a fi mai spatioasa. Cresterea numarului de calugarite a impus construirea unei
biserici mai mari si, in 1808, se incepe inaltarea unei biserici de piatra, terminata si sfintita in 1812. Intre 1812 si
1814, la Varatic se efectueaza unele lucrari de reparatii, adaugare de cladiri auxiliare, pictura interioara, inzestrarea
cu odoare si obiecte necesare slujbelor religioase. Abia in 1841, o data cu terminarea picturii si sfintirea ei de catre
mitropolitul Veniamin Costachi, a fost asezata la intrarea in biserica urmatoarea pisanie:
"In anul 1808 s-a zidit aceasta sfanta biserica ce se praznuieste hramul Adormirea Maicii Domnului prin osteneala sfintiei
sale, prea cuviosul Iosif Duhovnicul si a Staretei Olimpiada. Iar cei dintai ctitori au fost maicele din acest lacas. Al
doilea mari ctitori au fost doamna Elencu Paladi, care au daruit trei mosii si maica Elisabeta Bals au daruit Vulturestii,
maica Safta Brancoveanu au harazit mosiile Osica si Vladulenii cu mai multe indatoriri in testamentul sau, iar celelalte
mosii, vii si acarete ce au daruit si alti ctitori, sunt scrise in cartea vietii spre vecinica lor pomenire. 1841
octomvrii 20". Este de mentionat si faptul ca aceasta pisanie este scrisa in limba romana, cu caractere latine.
Construita din piatra de rau si caramida, biserica a suferit diferite transformari, mai ales in urma incendiului din 1900,
cand i-a ars acoperisul. Prevazuta initial cu doua turle de zid, bisericii i-au fost adaugate ulterior doua turle
mai mici, din lemn, care nu au mai fost reconstruite dupa incendiu. Pictura originala, terminata in 1814, a fost refacuta
in 1882, fiind apoi spalata si curatata de catre pictorul bisericesc A.Avachian in 1968 - 1969.
In pronaosul bisericii, in partea dreapta, in fata stalpilor de sustinere a cafasului, este ingropat, fara piatra
funerara, duhovnicul Iosif, cel dintai povatuitor al manastirii Varatic. In partea stanga, simetric, se afla mormintele
staretelor Nazaria si Magdalena, tot fara piatra funerara - osemintele lor, impreuna cu caramizile pe care sunt trecute
numele lor si data mortii, au fost descoperite in anul 1973, cu ocazia inlocuirii parchetului.
Mormantul maicii Olimpiada, ctitora manastirii, se afla, potrivit traditiei, in pridvorul bisericii, fara sa fie marcat,
ca si in cazul celorlalte, din smerenie.
Langa absida altarului, in exterior, sunt mormintele unor calugarite mai de seama de la Varatic (Evghenia Stefanescu
schimonahia, arhimandrita Eufrosina Lazu (stareta manastirii Varatic), Evghenia Negri, Veniamina Pribagu, Veniamina
Hermeziu). Tot aici este si mormantul Ecaterinei Bals, sotia generalului Theodor Bals, fost caimacam al Moldovei, mama
Saftei Brancoveanu (in amintirea acesteia din urma s-a ridicat un monument, in apropiere de absida estica a bisericii).
Vazuta in ansamblu, biserica "Adormirea Maicii Domnului" este o constructie ce imbina elementele stilului vechi
moldovenesc cu unele influente arhitecturale patrunse in Moldova la sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul
celui de-al XIX-lea.
O alta biserica din cadrul manastirii Varatic, inaltata la 1847, din lemn, avand mici dimensiuni, a fost biserica
"Nasterea Sf.Ioan Botezatorul", folosita initial ca lacas de cimitir. Mai tarziu, pe locul ei s-a ridicat actuala
constructie de piatra, situata la circa 150 de metri sud-est de biserica "Adormirea". Din pomelnicul ei aflam:
"Fondatorii sfintei biserici au fost mai intai Sfintia sa schimonahia Eufrosina Lazu, arhimandrita si stareta
sfintei manastiri Varatecu. Si in al doilea, cu ajutorul soborului si altor facatori de bine". In prezent, biserica
este utilizata pentru pravila zilnica a maicutelor, iar in apropierea ei, ca o marturie a vechiului cimitir, se afla
mormantul Veronicai Micle.
Biserica "Schimbarea la fata", inceputa probabil prin anul 1846, a fost inaltata ca urmare a extinderii asezarii
manastiresti spre sud si sud-vest. Asa cum aflam din pisania votiva, "aceasta sfanta biserica s-a facut cu cheltuiala
facatorilor de bine prin osardia si osteneala sfintiei sale maicii Eufrosina Lazu, stareta sfintei manastiri Varaticul
si s-au sfintit la 1847 noembri 27".
O data cu ridicarea bisericii, a fost construit in curte un turn clopotnita, in care se afla un clopot de pe vremea
maicii Olimpiada (1838) si unul ramas de la Eufrosina Lazu (1851). Printre ctitorii bisericii si ai clopotnitei se afla
si domnitorul Mihail Sturza si sotia sa, Smaranda. In apropierea bisericii, spre nord-vest, se gaseste cimitirul
manastirii, iar la nord se afla cladirea ce folosea ca bolnita (inaltata in a doua jumatate a secolului al XIX-lea).
Paraclisul "Sf.Nicolae" este situat la primul etaj al turnului clopotnitei, intr-o incapere pozitionata deasupra gangului.
Infiintat, probabil, prin anii 1840 - 1850, a suferit distrugeri grave in urma incendiului din 1900, motiv pentru care,
in ianuarie 1903, aici au inceput ample lucrari de refacere: reparatii de zidarie, o catapeteasma noua, pictarea si
poleirea catapetesmei, picturi murale si altele. Renovarea a durat pana in 1909.
Asa cum am aratat mai sus, primele calugarite stabilite la Varatic au construit un lacas de inchinaciune unde se adunau
si se rugau in comun. Inmultindu-se numarul lor, s-a cladit o biserica mai mare, iar cu timpul au fost ridicate alte doua.
In jurul acestor biserici s-au inaltat noi case, ceea ce a dus, cu timpul, la formarea satului manastiresc. In fiecare
casa a locuit o batrana alaturi de 2, 3 monahii si surori care ascultau, se rugau sau munceau, atat pentru gospodaria
proprie, cat si pentru manastire. Cele mai multe dintre ele indeplineau munci fizice in ateliere sau agricultura, iar
altele prestau activitati intelectuale. Conditiile in care trebuia sa se desfasoare viata monahala in asezarea de la
Varatic au fost stabilite de staretul Paisie de la Neamt, direct sau prin ucenicii sai, si, desi nu se cunoaste cu
exactitate ce prevedeau acestea, cel mai probabil erau similare cu regulile impuse la Neamt de celebrul staret, in 1779.
Pe plan administrativ, manastirea Varatic a avut un sistem de conducere colectiv, format dintr-un numar restrans de calugarite
si duhovnici care o secondau pe stareta - numit initial "sfat", apoi "comitet", acest organism de conducere a devenit,
in perioada comunista, "consiliu". Pe langa sfat, in manastire au existat si exista diverse "servicii" administrative -
economatele, casieria, contabilitatea, secretariatul.
Ca si in cazul altor asezaminte monahale, si la manastirea Varatic au functionat diverse scoli. Prima dintre ele, o
scoala primara sateasca, a fost infiintata in ianuarie 1860, din ordinul ministrului cultelor. Primul profesor a fost
iconomul Gheorghe Chescu, iar scoala, sprijinita substantial de manastire, a fost una mixta, frecventata si de unele
calugarite. Intrucat numarul maicilor era destul de mare la acea vreme, a fost deschisa in manastire, tot in 1860, o
scoala de fete, care functiona ca o filiala a celei din sat.
In 1911, la Varatic a fost deschisa o "scoala de adulte" - aici invatau "toate calugaritele si surorile care nu au
absolvit cursul claselor primare si care au varsta de a urma cursul scoalei de adulte". Cu unele intreruperi cauzate de
primul razboi mondial, aceasta forma de invatamant a continuat pana in 1942.
Pe langa acestea, la Varatic au existat si scoli de pregatire profesionala. Intr-un hrisov emis de domnitorul Alexandru
Moruzi in 1803, se stabileste ca "maicile ce vor fi petrecatoare la Agapia si Varatic sa fie cu silinta a lucra lucrul
de mana, adica: cusaturi, hramuri, chilimuri si cusaturi de vesminte arhieresti si alte iscusite lucruri care acelea sunt
pentru cinstea si folosul si pentru podoaba patriei". Asadar, munca in manastire era o indatorire calugareasca si are o
indelunga traditie la Varatic.
Unul dintre cei care au ajutat la dotarea atelierelor manastirii cu utilaje corespunzatoare a fost mitropolitul Pimen
Georgescu (1909 - 1934). Scolile pentru invatarea mestesugurilor existau ca ramuri inca din 1808 - 1809, dar au devenit
scoli propriu-zise abia in 1912. Pot fi identificate mai multe sectii: cresterea viermilor de matase, trasul borangicului,
prelucrarea canepei, inului, bumbacului, lanei si matasii, tesutul panzei, laicerelor, scoartelor si covoarelor etc. Cel
mai frecvent apar in evidentele de ateliere 4 - 5 sectii: tesatorie, covoare, broderie, tricotaj si pictura.
In ce priveste preocuparea pentru dotarea atelierelor cu utilaje, documentele existente amintesc ca in anul 1908 s-au adus
la Varatic 4 razboaie, 2 masini de cusut si un aparat de filat matasea, pentru ca in 1909 sa mai soseasca 2 masini de
daracit lana, 20 de masini de tors lana, 2 masini de cusut (cu toate aparatele de brodat in culori), 2 masini de tricotaj,
o masina de filat matasea, un razboi special pentru stofe bisericesti, un razboi mic pentru galoane. Pe parcursul timpului
s-au adaugat si alte utilaje, dintre care mai trebuie amintita o instalatie cu vapori numita "fabrica pentru lucratul
lanei" (1922), dotare necesara tinand cont ca aproape jumatate din calugaritele de la Varatic se ocupau de facerea
siacului (stofa de lana).
Munca in atelierele manastirii a fost adesea recompensata: in 1913, mitropolitul Pimen al Moldovei felicita soborul de la
Varatic pentru harnicia aratata, iar in 1921, mitropolitul Miron Cristea al Romaniei a cerut ca manastirea Varatic sa-i
execute din bumbac o garnitura de masa pentru 36 de persoane. In plus, manastirea Varatic a participat la numeroase
expozitii cu produsele realizate de maici - panza de in, bluze brodate, covoare, costume nationale, tricotaje, broderii,
stofe diverse (in 1865, 1866 si 1911 la Iasi, in 1906 si 1912 la Bucuresti, in 1862 la Londra, in 1867 la Paris si in 1910
la Viena). Tesaturile de la Varatic erau renumite si in strainatate, fapt demonstrat de interesul aratat de firma de
confectii Herm.Muhlberg din Dresda pentru achizitionarea postavurilor si a tesaturilor de matase in motive nationale.
In afara scolilor deja mentionate, la Varatic a existat, inca de la infiintarea manastirii, o adevarata scoala de pregatire
bisericeasca, initiata chiar de maica Olimpiada, ctitora asezamantului. Pe langa pregatirea asa-zisa tipiconal-bisericeasca
(randuiala slujbei, citit si cantat), s-a avut in vedere si invatatura teologica la nivelul de catehizare si de indrumare
in viata monahala si de pregatire teologica la nivelul mediu (seminariile monahale).
Inceputurile scolii de muzica bisericeasca de la Varatic dateaza de la 1860, cand i se cerea staretei manastirii sa ia
masuri organizatorice si sa asigure baza materiala pentru "studiul muzicei vocale" - in acest sens, a existat chiar si
un program al zilelor si orelor de curs. Mai tarziu, la Varatic a fost infiintata o scoala pentru cantari in cor, cu
pregatire in domeniul muzicii vocale (iulie 1919). S-a inceput cu 21 de monahii si surori, dar numarul membrelor corului
a ajuns repede la 36 - 40. Printre animatorii de seama ai corului se afla si Filotei Morosanu, care, in calitate de
profesor si dirijor, anunta in septembrie 1921 reluarea cursurilor de psaltichie (asemenea cursuri fusesera predate
in cadrul scolii de muzica bisericeasca psaltica, infiintata la 26 octombrie 1910 la initiativa mitropolitului Pimen
al Moldovei, dar devenisera intre timp facultative). Nou creata scoala avea 70 de eleve, care sustineau anual examene
de absolvire, iar directoare a fost numita monahia Elisabeta Gheorghiu.
Dupa cel de-al doilea razboi mondial, Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane a dispus infiintarea unor seminarii teologice
monahale ale monahiilor si monahilor, pentru o mai buna pregatire teologica a acestora. Pentru monahii au fost create
in 1949 doua asemenea seminarii - unul la manastirea Agapia si unul la Hurezu, iar pentru calugari, un seminar la
manastirea Neamt. Intrucat incinta manastirii Agapia nu a putut fi pusa la dispozitie o data cu celelalte, seminarul
pentru manastirile de maici din Moldova a functionat timp de doi ani la Varatic.
Daca la infiintarea asezamantului, noile venite primeau o educatie manastireasca de la maicile din chilii, de la preotii
duhovnici sau de la maicile cu pregatire monahala, ulterior aceasta forma de "invatamant" s-a transformat intr-o scoala
monahala, avand profesori, program, cursuri regulate si examene. Toate persoanele din manastire au urmat aceste cursuri,
iar cele mai tinere si mai dotate au continuat studiile la Seminarul monahal si apoi la Institutul Teologic din Bucuresti,
primind apoi raspunderi de conducere la Varatic sau la alte manastiri.
Asemenea celorlalte manastiri, si la Varatic a fost organizat un muzeu (1961), unde sunt expuse broderii, icoane, vase
liturgice, manuscrise, cruci si altele. Dintre icoane, trebuie mentionate cele realizate din argint suflat cu aur de
mesterul argintar Ion Atanasiu din Iasi in 1827, mai multe icoane din secolele XV - XVIII (provenind de la Valeni si
Topolita), dar si o icoana pictata de Nicolae Grigorescu in 1859 si donata manastirii de catre arhimandritul Ghenadie
Caraza.
Un alt compartiment al colectiei cuprinde vestminte preotesti, stihare, epitrahile, feloane, manecute si alte piese de
broderie. Dintre cele mai reusite: un epitap (broderie artistica reliefata in fir de aur si argint, lucrata de Smaranda
Niculce), un stihar (lucrat de maicile de la Varatic cu fir de aur si matase, datat 20 octombrie 1807), felon, manecute,
epitrahil (lucrate de Safta Brancoveanu in fir de aur si argint pe fond de catifea grena), un acoperamant pentru Sf.Masa,
broderie in relief, cu motive florale in fir de aur si argint pe catifea neagra, lucrata de maicile din manastire in
secolul al XIX-lea.
Tot in muzeu se remarca o cruce cu trei brate, sculptata in lemn de chiparos, ferecata pe margine cu argint aurit -
provenind de la Schitul Topolita, crucea are pe maner o inscriptie in limba slavona care o dateaza in 1606.
Un loc insemnat in muzeu il au cartile si manuscrisele, multe dintre ele copiate chiar in manastire: o Evanghelie
mare (tiparita la Manastirea Neamt in 1821, ferecata in argint aurit), o Evanghelie greceasca (tiparita in 1811,
ferecata in filigran de argint cu pictura in email), o Evanghelie slavona (tiparita la Lvov in 1644, ferecata in argint),
Biblion (manuscris de psaltichie in limba greaca, din 1817), Pateric (manuscris copiat de schimonahia Aglaida,
ucenica maicii Olimpiada), Cuvant de invatatura a Sf.Simon (doua volume, copiate de schimonahia Migdonia in 1804,
cu aprobarea staretei Nazaria si a duhovnicului Iosif) si multe altele.
In ceea ce priveste implicarea maicilor de la Varatic in viata publica, acestea au activat ca surori de caritate,
infirmiere, ingrijitoare sau bucatarese atat in razboiul de independenta, cat si in cele doua razboaie mondiale,
in spitalele din orase, in infirmerii improvizate sau direct pe front. In 1907 - 1908 si in 1913, la Varatic au
fost organizate cursuri de Crucea Rosie, iar unele maici si surori au participat la cursurile Institutului de
Caritate din Bucuresti (1914 - 1916). Dupa absolvire, ele au fost repartizate la spitalele regionale din Iasi,
la spitalul deschis la manastirea Neamt sau la alte spitale din Barlad, Vaslui, Tecuci etc. Evolutia situatiei de
pe front a impus instalarea la Varatic, in august 1916, a unui spital militar, pentru care a lucrat toata comunitatea
din manastire. Dintr-o statistica realizata la terminarea primul razboi mondial rezulta ca, din cele 60 de maici care
plecasera pe front sau in diverse spitale, 5 murisera, una era bolnava, 9 ramasesera in spitalele unde fusesera
repartizate, 38 se intorsesera in manastire, iar despre 7 nu se mai stia nimic. Aceeasi implicare au dovedit-o
maicile de la Varatic si in cel de-al doilea razboi mondial, iar activitatea lor de-a lungul timpului in astfel
de momente a fost rasplatita prin diverse ordine si medalii (unele dintre ele, acordate chiar si in perioada comunista).
|
|
)
)
)
)
)
